o religie dată naibii

azi am golit pereţii de icoane
.
gata cu superman
căutarea lui graal
a luat sfârşit/de azi
crucea e doar o legendă
despre x0y
______________________________
pentru o seară am crezut
că nu îmi pasă
am crezut că eu imi sunt deajuns
.
degeaba
nu eşti poet până nu intri în sistem
şi nu eşti cu adevărat poet
până nu-l dai naibii de sistem
.
singurătatea şi moartea sunt perfect sinonime
(octavian soviany
despre în viziunea lui andrei ruse)

Advertisement

Din jungla gandurilor necurate(part.1)

Hey Mister Tambourine Man, play a song for me
I’m not sleepy and there ain’t no place I’m goin’ to…

Lost.

Corul greierilor ganditori imi zgarie timpanul.

Urechea cere tot ce sufletul a protejat cu mastile

gandind asemeni unui cantec prost.

(sau poate s-au stricat iar castile)

_______________________________

A naparlit dar si-a pastrat veninul.

In roua iadului isi spala azi cutitul

ce l-a strapuns cu lama de raspuns.

Nu a uitat ce dulce este vinul

dar nu mai vrea sa mai ramana fara rost

in raiul unde visele au apus.

(De ce?ask Google,he knows everything)

_______________________________

Deasupra iadului sta el:

e omul-lup albastru cum il stii

(pe desktop-ul de azi,de maine si de ieri).

E singur langa Raiul dulce-demisec

si nu mai e nici Domnul Tamburel.

Si nici n-a fost, doar a crezut

ca raiul e acolo, langa el.

_______________________________

Doar doua felinare s-au desprins

de varful negru cu miresme verzi.

Si stoluri zabovesc pe crengile cu gene

amintindu-si despre ieri

ce maine facut va fi;

penele le-au devenit albastre

si maine vor fi gri.

(Refreshing the system, please wait a second)

___________________________________________

o poezie de acum un an care mi-a placut foarte mult la vremea aceea, desi are un aer demodat. Era prima data cand incercam putina autoironie in asa ceva. Faptul ca versurile sunt confuze, fara a urmari un fir clar este si ideea poeziei.

15 grade

Reversul v3*

ce ciudate imi par acum umbrele

ce mi-au purtat pantofii negri in trecut

cand tu uitasesi( pentru prima data) ca exist

mai departe de centrul cercului frant

unde varful genei tale nu mai e albastru

cand a fost pentru prima data

cand ceva ( orice) a fost altfel

ma pierdusem prin gropile

ce-mi zguduie si acum trupul zi de zi

pe strazi launtrice( sau era laturalnice?)

de-un negru ce sigur nimeni nu il uita

dar cu pasii lor striviti de ultimele flori(?)

si cand in sfarsit m-am gasit

nu am putut crede ca sunt atata de pierdut

si nu contest

ma voi regasi de multe ori fara a ma pierde

caci nimeni nu mi-a indicat drumul corect

mai mult decat in pancarte mazgalite

acum nu mai sunt nici la capatul lumii

nici la inceputul ei

si nici o logica matematica nu ma va situa in interval

ma simt nevoit atunci sa ma pierd

pentru a ma regasi pe lista disparutilor

acolo unde e acum ceva( orice) care a fost altfel

cu toate ca as vrea sa ma opresc la orice( altceva)

apoi sunt nevoit sa recunosc

nu am facut nici un progres

si maine nu va fi altfel( oricum)

_______________________________________

*cand eu uitasem( pentru prima data) ca existi.

spuneam atunci ca am descoperit ce inseamna poezie…inseamna gandurile sincere asternute in cel mai simplu mod, fara semne si reguli. astea nu sunt sincere. semnele si regulile sunt pretexte pentru a minti…rastalmaciri 🙂 asta inseamna poezie…cuvintele asa cum se nasc ele. niciunde altundeva in viata nu merge asa, decat aici.