(3)ultima oară când m-am trezit

eram fericit
.
a fost ca un atac de epilepsie
sudoarea mea emana fericire şi n-a durat mai mult de 5 minute
cu tot cu spălatul pe dinţi
*
de două zile scuip fericire
.
la fiecare cinci minute
chiar mai des de când nu mai mănânc
şi burta mea e tot uriaşă
mă gândesc
poate am ciroză sau vreo tumoră poate e totuşi neurologic
palmele mele formează un L
ca de looser
presez tâmpla cu degetul mare
înaintez
pentru o clipă am senzaţia că nu mai văd
şi scuip
şi iar mă rotesc
e o luptă pe frontul de est
articulaţiile bombardează cetăţi atrofiate
toate organele suferă vătămări interne
încă puţin şi intră în criză
de calciu
*
fericirea e apă cu sare
.
atât a mai rămas din tine
scuip doar şi nu mai sunt cuvinte
n-a fost niciun poem
recunosc asta nu e artă
asta
e cel mult pornografie în reluare
sau
motivul pentru care a doua zi
mă voi trezi fericit

Advertisement

(2)ultima rugăciune

pe lacul de aburi pe podul de sulf
la poarta glisantă de ciocolată
albă/ aşteaptă cu privirea zimţată
cu burta umflată(de bere?) înroşită
şi’o mână de fier îndoită
un domn ciobit de dreptatea
zilei de ieri
.
au fost învăţători de legi
părinţii/ au fost pruncii de lână
ai vremii/manoperă fină
trecuţi înaintea’mi prin ploi de duzină
din drumul lor i’a oprit însă
mănuşa păpuşarului de fier încins
.
ascultă ce’ţi spun ascultă
cordonul în timp se va rupe oricum
lasă’ţi carnea să curgă copile
e totul pentru ei
nimic pentru tine
.
şi am ajuns tocătură pe această bucată de lume
lasându’mi credinţa drept amanet
păpuşarul de fier mai primise răsplăţi inutile
iar eu am să zbor probabil mai bine
spre următorul poem

(1)ultima zi pe pământ

e ziua în care toţi copacii sunt strâmbi
încruntaţi ca’n pozele alb negru
/ fotoartiştii nu mai caută împlinirea în natura urbană
de când drogaţii s’au mutat la casă
cerşetorii la penitenciare şi trotuarele
sunt prea adânci pentru tunurile lor
la 2 metri deasupra noastră nu mai circulă maşini doar microbuze
roz – către o lume mai bună sau către u.
unde blocul fără scări şi podul fără scânduri sunt la înălţime
cu toate sufletele lor şi
unde totul e o stare de spirit
.
azi
copiii işi duc taţii de mână
la dezalcoolizare
şi înapoi/ să nu’i ademenească
vreun boschetar
acasă mama lucrează
la cura de slăbire pe bază de ciocolată
tataia flirtrează cu vânzătoarea de ţurţuri
bunica aşteaptă marele derby
e pe cale să’nceapă pe alt program preoţii
se’ntreabă de ce
oamenii nu mai evoluează în maimuţe
.
singur eu
râd ca la reluarea jackthepirate
e iar timpul pentru insula pufoasă
şi roz
pitici de mentă ţopăie în monitor
pe cablu pe covor/ glume bune
sunt peste tot/ nu vor să’mi spună de ce
toata lumea vrea ţeva de la mine
până şi iuciube mă’ntrerupe cu un spam “poetule
m’ai dezamăgit profund hai trage’ţi izmenele
şi la depoetizare cu tine!”
închid totul mulţumit
“măcar n’a fost niciun blestem”