În timp ce nu credeam (II)

II. Despre cum merg treburile

Ce sentimente mai putem afişa oare în faţa acestui complex al corupţiei ? Lumea ne întâmpină , în chiar cel mai important moment al vieţii noastre, cu nesiguranţă, revoltă, derută, resemnare, amuzament sau ostentivitate. Nu e de mirare că cei mai mulţi dintre noi nu ne putem găsi drumul în acest amalgam de sentimente şi atitudini. Câmpia Făgăduinţei – nouă nu ne-a fost oferită, ci în loc de aceasta ne-am regăsit pe o stâncă, între două prăpastii: cea a complicităţii prin tăcere şi cea a ridicolului prin revoltă, luptând constant pentru menţinerea echilibrului.

Ne naştem în corupţie aşa cum ne naştem în păcat. Doar că, în timp ce păcatul este spălat prin botez, corupţia este hrănită şi educată spre a prospera. Se spune că începem încă din grădiniţă, când părinţii ne obişnuiesc să oferim recunoştinţa noastră educatorilor nu printr-un sincer mulţumesc, ci prin acele mici atenţii. Spre norocul nostru însă suntem prea mici pentru a pune întrebări, altfel cu siguranţă ni s-ar fi explicat că aşa se face şi am fi fost pedepsiţi şi stimulaţi( prin alternanţă) până am fi învăţat lecţia.
Vine însă o vârstă la care ne sunt permise mai multe întrebări. Pentru că, nu-i aşa, la un moment dat le vom înţelege pe toate. Un moment în care fiecare va întreba, mai sfios sau mai curajos…da’ de ce se face aşa? Şi răspunsul va întârzia să ne mulţumească, deoarece logica sa este de nepătruns, nici chiar pentru cei ce o susţin. Răspunsul la această întrebare nu pare raţional, nu este raţional, deoarece el are rădăcini subconştiente, de nuanţe psihologice.

Am parcurs anterior schematic etapele corupţiei aşa cum sunt ele perceptibile la momentul actual. Am făcut acest efort încercând să aflu răspunsul la o întrebare firească, dar singura concluzie mulţumitoare din punct de vedere raţional constă în faptul că omul a trăit atât de mult în corupţie , încât, astăzi, când în sfârşit are posibilitatea şi capacitatea de a lupta împotriva ei, se surprinde incapabil de a percepe o lume ideal necoruptă.

Continuăm să educăm generaţiile tinere în spiritul în care am fost educaţi pentru că nu credem, nu am crezut nicio clipă, în schimbare.

Percepţia generală asupra corupţiei s-a modificat, efectele ei devastatoare nu mai sunt negate şi putem recunoaşte cu usurinţă toate actele de corupţie; însă percepţia generală asupra vieţii ne împiedică să eliminăm acest mecanism din propriul comportament. Complexul corupţei constă deci în revolta pe care o simţim asupra unui mecanism care ne constrânge în mod continuu existenţa. La nivel individual, acest mecanism are efecte dintre cele mai variate; la nivel general însă, el se concretizează printr-o “captură în masă”. Căci noi ne autoprivăm de libertatea de a acţiona, atunci când, la fiecare pas, stabilim noi şi noi “ graniţe”, motivând un reflex( fundamental condiţionat) printr-o atitudine de resemnare mioritică ereditară. Şi această privare generală de libertate în care trăim se redivizează în alte privări individuale de libertate , căpătând în tot acest proces variate nuanţe. Actele noastre( în general minore) de corupţie sunt menite să faciliteze o acţiune, dar în timp, ele îngreunează acţiunile altor indivizi care prin reacţia lor reapelează procesul.

Această recursivitate ne poziţionează astăzi într-un moment critic, în care actul minor de corupţie este constituţional în psihologia publică. Întămplător sau nu, el se suprapune unui moment general de criză. Ciclicitatea cosmică ne obligă deci să acţionăm cât mai curând în scopul redresării.

Advertisement