22 iunie douămiitrei

premortem – despre cum am crescut mare

în scara blocului doi plozi îşi ling călcâiele
mă uit dar nu pot să muşc talpa muiată în jar mă arde
o şoaptă
ăsta
e gustul morţii
obişnuieşte-te
!
în scara blocului
mă aştepta mama cu tortul în braţe şi frica în sân
tremuram
duhneam a piele pârlită o putoare ca de hoit
zicea mama
şi am minţit când am spus că e deschisă uşa la beci
.
un sfert de oră a durat drumul am ros unghii angro nu ştiu de ce
nu ştiu
încă de atunci mi-era greaţă de oameni şi îi iubeam
mai ales pe cei cunoscuţi
mai ales de cei cunoscuţi
.
mama povestea că eram mic şi obişnuiam să pup pe fiecine
dar nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată mic
.
ai crescut mare mihai
ai crescut prea mare ar trebui să te duc la un doctor
mai dă-le în dumnezeii lor de lumânări ai crescut mare
comportă-te ca atare şi nu mă mai freca la creieri taci
şi ascultă
poţi să renunţi la cadou până ia tactu banii
dorinţele se împlinesc doar până în clasa a cincea
poţi să mergi fără să tot zgâlţâi din mâini
poţi să mai taci bine
mai taci
poţi să te dai mare auzi să fii smecher mihai
să nu fii fraier
poţi să te holbezi după fete trebuie neapărat să te holbezi după fete şi
poţi să
poţi să’njuri şi de dumnezei dacă vrei
numa’ să nu te prind că te masturbezi ai auzit şi
lumânările sunt pentru morţi să ştii şi tu
.
vreo două ore am stat bosumflat
.
pe urmă am crescut mare dar asta e altă poveste

Advertisement