eram fericit
.
a fost ca un atac de epilepsie
sudoarea mea emana fericire şi n-a durat mai mult de 5 minute
cu tot cu spălatul pe dinţi
*
de două zile scuip fericire
.
la fiecare cinci minute
chiar mai des de când nu mai mănânc
şi burta mea e tot uriaşă
mă gândesc
poate am ciroză sau vreo tumoră poate e totuşi neurologic
palmele mele formează un L
ca de looser
presez tâmpla cu degetul mare
înaintez
pentru o clipă am senzaţia că nu mai văd
şi scuip
şi iar mă rotesc
e o luptă pe frontul de est
articulaţiile bombardează cetăţi atrofiate
toate organele suferă vătămări interne
încă puţin şi intră în criză
de calciu
*
fericirea e apă cu sare
.
atât a mai rămas din tine
scuip doar şi nu mai sunt cuvinte
n-a fost niciun poem
recunosc asta nu e artă
asta
e cel mult pornografie în reluare
sau
motivul pentru care a doua zi
mă voi trezi fericit
Archive for July, 2009

(3)ultima oară când m-am trezit
July 26, 2009
astenie de luni
July 12, 2009– în fiecare duminică seara numai la v.TV-
pe la 7 şi cinşpe m-a trezit o ploaie de ţigle
urla vreo problemă fundamentală
să zicem moartea industriei miniere sau
orice m-ar face să dau cu mobilul
de pereţi şi să mă-ntreb dacă n-a început să-mi plouă în casă ce dacă
stau la etajul 3
nu înseamnă decât 45 de secunde
până jos/ nu mai am timp să îmi fac
treaba bine că mi-am făcut ghiozdanul de cu seară
să-mi pun un sendvici măcar să văd
nu cumva e inundaţie iar tre’ să-mi scot cizmele
şi o căciulă că bate vântul
cu 5 m/s înseamnă că pierd microbuzul
n-o să fie aglomeraţie poate scap
de muzica proastă dimineaţa la radio
dacă încep ăştia cu ştiri despre potoape
.
[drrruum drruum druum drum
fericiţi cei cu minţile întregi
dacă mai au caroserie la ieşirea din v.]
#
bună ziua doamna profesoară mă scuzaţi
că am întârziat ştiu că e vacanţă
dar e luni şi aţi spus să nu venim la sport dacă plouă
+ că eu sunt navetist
vă rog nu mă daţi afară
i-am promis mamei că nu mai chiulesc dumneavoastră nu ştiţi
în fiecare duminică seara
prietenii mă cheamă afară eu le spun că n-am umbrelă
în realitate mai am teme dar nu le fac
trebuie să-mi calc cămaşa să-i spăl pantofii lu’ tata
să citesc 100 de pagini din dostoievski să scriu vreo 2 poezii
să adorm înainte de 9:30
ori dumneavoastră nu ştiţi cum plouă în v.
dar vă spun
într-o zi ţiglele alea or să omoare pe cineva
#

pe bulevardul cu molii
July 11, 2009erai tu şi obsedatu’ ăla de te-a iubit vreo 4 ani de zile te urmărea
pasiv la vreo 100 de metri distanţă
deşi ştia sigur că nu-l mai poţi recunoaşte
.
cică pentru el ai fost doar una din fetele cu media generală mai mare
din ce mi-am dat seama e doar misogin
defapt te iubea pentru părul până la genunchi
şi pentru că foloseai mereu cele mai frumoase expresii în compuneri
– mai puţin în clasa a patra când a câştigat nuştiuce concurs
şi a terminat primul pe clasă
şi tu tot n-ai vorbit cu el
.
probabil te-a iubit în secret/mereu speriat
tu uneori râdeai când îl băteau ceilalţi băieţi şi numai
pentru zâmbetul ăsta el răbda fiece batjocură
.
când în clasa a şaptea pe tvsport
a apărut wrestling’ul
tu te-ai tuns scurt şi ai început să te baţi cu băieţii
– nepotrivire de caracter – era deja artist
aşa că el a mers la liceu
– poetul de la mate-info –
iar tu la grup şcolar
– singura fată din v. care ştie să facă flicul –