(2)ultima rugăciune

pe lacul de aburi pe podul de sulf
la poarta glisantă de ciocolată
albă/ aşteaptă cu privirea zimţată
cu burta umflată(de bere?) înroşită
şi’o mână de fier îndoită
un domn ciobit de dreptatea
zilei de ieri
.
au fost învăţători de legi
părinţii/ au fost pruncii de lână
ai vremii/manoperă fină
trecuţi înaintea’mi prin ploi de duzină
din drumul lor i’a oprit însă
mănuşa păpuşarului de fier încins
.
ascultă ce’ţi spun ascultă
cordonul în timp se va rupe oricum
lasă’ţi carnea să curgă copile
e totul pentru ei
nimic pentru tine
.
şi am ajuns tocătură pe această bucată de lume
lasându’mi credinţa drept amanet
păpuşarul de fier mai primise răsplăţi inutile
iar eu am să zbor probabil mai bine
spre următorul poem

Advertisement