leapsa primita cu intarziere de la un ”poet de sertar”( in naivitatea mea, eu cred ca el mai scrie poezii doar ca nu le mai posteaza 😀 ). se refera la ultima poezie care mi’a placut. si cum ale mele nu se pun, a trebuit sa caut foarte atent in memorii…desi nu este ultima poezie care mi’a placut ( ultima ar fi ceva din ruse, pe care l’am recitit acum 2 seri) , am ales una semnificativa si citita destul de recent.
N-am fost supărat niciodată pe mere
că sunt mere, pe frunze că sunt frunze,
pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări.
Dar merele, frunzele, umbrele, păsările
s-au supărat deodată pe mine.
Iată-mă dus la tribunalul frunzelor,
la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor,
tribunale rotunde, tribunale aeriene,
tribunale subţiri, răcoroase.
Iată-mă condamnat pentru neştiinţă,
pentru plictiseală, pentru nelinişte,
pentru nemiÅŸcare.
Sentinţe scrise în limba sîmburilor.
Acte de acuzare parafate
cu măruntaie de pasăre,
răcoroase penitenţe gri, hotărîte mie.
Stau în picioare, cu capul descoperit,
încerc să descifrez ceea ce mi se cuvine
pentru ignoranţă…
şi nu pot, nu pot să desciofrez
nimic,
şi-această stare de spirit, ea însăşi,
se supără pe mine
şi mă condamnă, indescifrabil,
la o perpetuă aşteptare,
la o încordare a înţelesurilor în ele însele
pînă iau forma merelor, frunzelor,
umbrelor,
păsărilor.
Nichita Stanescu
__________________________________________
leapsa alearga spre :X, spre o iubitoare de fluturi si carti si spre carligul meu din bucuresti cu care vorbesc mai mult prin lepse si offline’uri ca suntem doi ocupati, deh.
Minus 273 de grade C 