
Ora de matematică
May 28, 2009Au trecut vreo trei săptămâni de când prietenul meu, the vicious bastard codruţ, m’a provocat să scriu caterincos fără să ştie prea bine cu cine vorbeşte. Nici eu nu ştiam prea bine cu cine vorbeşte, dar ştiam că dacă refuz toată imaginea mea de shukar pe care am construit’o cu atâta migală şi batere de taste( poor google) se va prăbuşi ca şi blog statsu’ meu de ieri seară. Aşa că după multe metafizici interioare( întelegeţi acum de ce a durat trei săptămână până să mă apuc de scris) mi’am dat seama cu cine vorbea codruţ. Mai ştiţi când, în liceu, făceaţi o glumă bună şi imediat cineva o spunea mai departe asumându’şi astfel tot creditul? Normal că nu, doar n’aţi fost toţi colegii mei! Dar unii dintre ei au fost şi, ca să vezi, au un simţ al umorului nedemn pentru ltmep*.
Am intrat deci online aşa cum face tot omu’ când se vrea băgat în seamă şi am început să’mi păcălesc colegii cu statusuri mai emo decât de obicei şi cu întrebări sinucigaşe gen care e cel mai amuzant moment pe care l’am petrecut impreuna? 8-| . Şi încă odată, dacă mai era nevoie, şi’au demonstrat ataşamentul necondiţionat prin răspunsuri rapide şi mult chibzuite. noi râdem tot timpu’, da’ niciodată nu ştiu de ce :-s. Halal ajutor. Noroc cu magica memorie a alexandrei, din ale cărei răspunsuri am selectat pe baza niciunui criteriu o zi de acum aproape un an. ( şi numirea alexandrei în acest post o să scoată din pepeni pe toţi cei care mi’au spus ceva amuzant în seara asta).
Doamna dirigintă, profesoară de matematică fiind, m’a invăţat că e bine să îmi explic toate notaţiile înainte să încep demonstraţia. Avem deci:
-cmshsaw pentru că nimeni nu ştie de ce semnează aşa dar se zvoneşte că ar veni de la c.risti, m.ici ( mâţa lui care ne’a parfumat odată clasa marcând toate punctele cardinale existente şi mai puţin existente; da’ e bine că aşa am aflat şi noi că diriga are probleme cu fierea şi de asta se tot încrunta când stătea la catedră aşa că de atunci ţinem geamul deschis da’ nici asta nu chiar a făcut minuni) ş.i h.os( câinele lui super erou despre care voi vorbi cu altă ocazie); urmând ca celelalte iniţiale să fie aproximate până la sfârşitul clasei a 12a
-căpşună, simpatica mea colegă blondă la origini, actualmente roşcată, împlinită după fantezia cu căpşuni de astă iarna când o apucaseră poftele exotice tocmai în u. unde căpşunile apar doar în reclamele danone( şi îmi permit să spun toate astea deoarece ea urăşte sincer toate blogurile aşa că nu voi primi nicio privire fatală)
-urmând ca noi, ceilalţi să ne definim drept mulţimea de inadaptaţi care a plecat până la magazine cu ghiozdanele în spate că era tare frig în dimineaţa aia de mai şi poate de asta au ajuns undeva mai departe decât ora de matematică, într’un loc pe care îl vom numii sugestiv La Gară.
Şi dacă nu aţi înţeles nimic din toată diareea verbală de mai sus, nu vă faceţi griji: cam aşa rămân şi eu după demonstraţiile doamnei diriginte. Doar studiaţi mai profund! Şi daca tot nu intelegeţi, mergeţi La Gară, că acolo lucrurile sunt ceva mai umile.
La Gară e prima parte din traseul La Locomotive. Dacă La Locomtive nu se mai mişca nimic de câteva secole, La Gară personalul de Simeria vine şi pleacă în fiecare zi! Faza e că nimeni nu ştie când vine şi când pleacă, aşa că uneori iţi poţi permite să te urci în el şi doar să speri că iţi dai seama unde eşti înainte să ajungi la simeria. Pentru necunoscători, aici în vale nu există controlori, gardieni şi alte instituţii. E o ţară liberă! Pe acest principiu au mers şi prietenii mei iubitori de sporturi extreme, căpşună şi cmshsaw, când au dat curs primei inspecţii amănunţite în vagonul 22( nu, nu ştiu ce număr avea vagonul, da’ am o boală cu 22). Şi înainte să ajungă la simeria, au înteles că e timpul să coboare. Dacă cmshsaw a sărit sigur pe sine, căpşună ne’a oferit unul din acele cadre fine, perfecte pentru un film mut şi alb-negru. După lungi momente de contemplare, talentata noastră protagonistă execută o ţucahara fără şuruburi cu aterizare pe nas. demnă de toate hohotele noastre. Şi viaţa ne dă astfel încă o lecţie: după ce te’ai spart( de râs sau de tot) e bine să te mobilizezi şi să alergi inainte ca forţele de ordine apărute de nicăieri( nu ştiau probabil că au ajuns la petroşani) să te’ntrebe de viaţă.
Şi demonstraţia se încheie cu reduşii din 9A alergând pe pasarelă şi zâmbind simpatici gardienilor aflaţi la 50 de metri sub ei, în timp ce copii cuminţi părăseau *liceul teoretic mihai eminescu petrosani.la sfârşitul orelor de curs.
Notă pentru mama, tata, doamna dirigintă şi doamna profesoară de franceză:
toate personajele mai sus menţionate sunt pur fictive;
nu s’au înregistrat accidente înainte sau în cursul acţiunii descrise;
nu a existat nicio tentativă de părăsire a incintei liceului;
asemănarea cu persoane comune ale vieţii cotidiene este complet întâmplătoare.
__________________________________________________________________________________________
Începând de azi sper la mai multe încercari patetice de umor ce vor avea exclusivitate pe www.razicugura.ro 😀
daca te lasi de poezie jur ca te reneg!
am zis!
frumoasa scriitura si asta, nu neg, DAR cunosti pasiunea mea pentru “altceva”… 🙂
:)) u’re kinda funny ;)) stai linistita, o sa fac mai multa valva cand o sa ma las de ”altceva”. e doar o incercare aici…
Mihai, am.. apărut! Nu e poezie, dar.. exist! :)). Totuşi, o să aflu în a 12a ce înseamnă cmshsaw (mi-a promis) şi bineînţeles că dacă el nu vă zice, n-o să vă zic nici eu.. doar aşa, că va iubesc!
Sigur că am râs cu lacrimi amintindu-mi până-n ultimul detaliu grandioasa căzătură a Căpşunei (Briony, sau cum mai vreţi voi să-i spuneţi..) – de la fizică chiulisem? – şi mulţumeşte-mi că pentru asta nu te-am mai sunat..
Ai observat acum că demnonstraţiile dirigăi sunt tot mai ne.simpatice şi trebuie să-mi aminteşti să-ţi trimit o poză ‘awww’ că no, nu te mai sun pentru asta, te las să dormi, aşa, mai profund. (e cu limită din n săgeată opt intors din .. ştii tu!)
Ghiozdanele în spate, da, la ltmep, chiar se ţin pentru că e ne e frig. :-j ; de ex, ieri chiar mi-aş fi ţinut ghiozdanul în spate de ce frig era, fară nicio altă intenţie şi .. la ce faţă aveam ieri, chiar m-ar fi crezut diriga!
Ps : am aflat într-o oră de info din labu’ vechi de la colegul din dreapta, pritre nişte desene, niste beep-uri aduse profei de info şi da, în ziua aia îi stătea bine părul, că Mici-the-one a murit. Acum e o altă Mici şi o cheamă tot aşa pentru că e la fel ca toate celălalte Mici. (cred, cel puţin eu şi A.fotograful asta am înţeles). Dacă nu prinzi, fii mai profund sau dacă nu, du-te la garăăă! (copyright d. & R.)
şi .. încă nu m-am apucat de curăţenie, dar am scris cu diacritice, deşi un prieten neştiutor de-al meu, de la mate-info habar n-are să pună o căsuţă, vorba aia, el îi poet, ce nu-nţeleg?
Hugs.
tu andra esti cam sarita sa stii :))
hai sa le luam pe rand…sigur ca ai aparut deci reprosurile tale sunt complet nejustificate >:D< yet, we love u too
sigur ca ai ras :)) dar andraa, sa stii ca noi nu am chiulit! sa'ti intre bine in cap :))
imi trebuie si poza…si asa cred ca o luna d zile n'o sa recuperez lectia aia damnata 😀
cat despre ultimul tau paragraf, tre' sa recunosc ca ti'ai intrat in rol :)) un fel de razbunare 😀 da' am citit de vreo 2-3 ori si am priceput :)) diabolic, oricum. si ''le prea ai''( eu nu dau copyright :)) )
mai departe nu mai comentez ca nu mai meriti :)) hugs 🙂