100 de grade cu minus

poemul care nu mai trebuia să vină

I.Teoretizare: literele sunt nişte târfe uneori

fiecare cuvânt e o minciună despre tine
că eşti încrezută
că eşti egoistă
că ai fundul prea mare
ţaţele astea s’au adunat toate într’un creion
ca la un club exclusivist
un fan club numai al tău
.
fiecare poem se declară ultimul rămas
eu râd
când diaconescu se laudă cu raiting
l’aş crede poate
dacă nu m’aş trezi apoi
dintr-un vis in care ne sărutam sau
dansam
sau alte lucruri pe care nu le-am făcut
_____________________________________
II.poemul care nu mai trebuia să vină/ credea că dorm

adorm peste tot/ nu pot să ştiu
exact unde’ai putea fi
.
în microbuz închid ochii
ca să te văd pe stradă
tresar
doar la gândul că
trotuarele visează oameni trişti
.
sunt o gamă largă de feţe zâmbitoare
şi dacă nu
închiriez
de la ocazii speciale
chill când sunt cu prietenii
ignorant doar când eşti prin preajmă
sleepy
e o născocire mai veche
.
termin cu prostiile seara
deschid o căsuţă
îmi las capul să cadă pe taste
şi poate de data asta nimeresc enter’ul
.
în faţa robinetului
pândesc momentul în care
tu îţi uzi degetele
eclipsa de tine
e un poem
prea scurt ca să mai sper
că ne vom sincroniza
.
îţi citesc gânduri cu o lanternă
fixată de maxilar
ţin strâns de foi
închid ochii
şi aştept
blocat
într’un cuvânt care se referea la mine
_____________________________________
III.Ajustare:

mi’am propus să renunţ la semnele de punctuaţie/ să mai tai din cuvinte/ aş avea mai puţine păcate/ dar mă gândesc/ până la 273 mai e ceva/ tu/ până unde crezi că vom ajunge?

Advertisement