h1

Mai sunt vreo 200

January 6, 2009

cealaltă jumătate a unui paradox

iubeşte un singur cuvânt
din tot poemul ăsta de căcat
tată iar am folosit un cuvânt urât
să nu mă cerţi pentru lipsa de idei
ştiu că strofa asta e mai afoană decât mine
şi recunosc cu nonşalanţă:
acest poem nu va aduce nimic nou
.
ignoră toţi poeţii
ce’mi vor inghiţii cuvintele de vii
(ignoră’l şi pe tata!)
aşa cum îi ignor eu
pe urâţii ăia
de ţi’au iubit pe rând epitetele
învechite –ca părul tău auriu
sau tupeul de playboy al celor două pavilioane –
ei nu vor înţelege că în ochii tăi
nu strălucesc metafore
sunt doar clişee albastre
–trădătoarele! –
mi’au povestit toate idilele aşa că
–vrei să’ţi spun ceva –
muşcă’ţi buzele rujate cu venin
înainte să’mi mai spui ceva!
.
dar poemul ăsta pasional mă întrerupe
şi’mi urlă’n creieri
urăşte’mă de la coadă la cap!
nu ştie că sirena asta
are tălpi de copil
şi degete groase/pe care
le urăsc mai mult decât
toate rotunjimile adolescenţei
.
tu poţi să urăşti (dacă vrei)
neruşinarea
cu care am decis că sânii tăi
sunt infinitul
_________________________________
urăşte
şi iubeşte un singur cuvânt
cel mai frumos
aşa cum iubesc eu
pata aia urâtă
de pe braţul tău drept

Advertisements

2 comments

  1. frumos,imi place


  2. mersi:) once again



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: