Archive for January, 2009

h1

Later Edit

January 23, 2009

acum mă întreb dacă eu iubesc poezia
sau doar pe tine

Advertisements
h1

100 de grade cu minus

January 23, 2009

poemul care nu mai trebuia să vină

I.Teoretizare: literele sunt nişte târfe uneori

fiecare cuvânt e o minciună despre tine
că eşti încrezută
că eşti egoistă
că ai fundul prea mare
ţaţele astea s’au adunat toate într’un creion
ca la un club exclusivist
un fan club numai al tău
.
fiecare poem se declară ultimul rămas
eu râd
când diaconescu se laudă cu raiting
l’aş crede poate
dacă nu m’aş trezi apoi
dintr-un vis in care ne sărutam sau
dansam
sau alte lucruri pe care nu le-am făcut
_____________________________________
II.poemul care nu mai trebuia să vină/ credea că dorm

adorm peste tot/ nu pot să ştiu
exact unde’ai putea fi
.
în microbuz închid ochii
ca să te văd pe stradă
tresar
doar la gândul că
trotuarele visează oameni trişti
.
sunt o gamă largă de feţe zâmbitoare
şi dacă nu
închiriez
de la ocazii speciale
chill când sunt cu prietenii
ignorant doar când eşti prin preajmă
sleepy
e o născocire mai veche
.
termin cu prostiile seara
deschid o căsuţă
îmi las capul să cadă pe taste
şi poate de data asta nimeresc enter’ul
.
în faţa robinetului
pândesc momentul în care
tu îţi uzi degetele
eclipsa de tine
e un poem
prea scurt ca să mai sper
că ne vom sincroniza
.
îţi citesc gânduri cu o lanternă
fixată de maxilar
ţin strâns de foi
închid ochii
şi aştept
blocat
într’un cuvânt care se referea la mine
_____________________________________
III.Ajustare:

mi’am propus să renunţ la semnele de punctuaţie/ să mai tai din cuvinte/ aş avea mai puţine păcate/ dar mă gândesc/ până la 273 mai e ceva/ tu/ până unde crezi că vom ajunge?

h1

o religie dată naibii

January 15, 2009

azi am golit pereţii de icoane
.
gata cu superman
căutarea lui graal
a luat sfârşit/de azi
crucea e doar o legendă
despre x0y
______________________________
pentru o seară am crezut
că nu îmi pasă
am crezut că eu imi sunt deajuns
.
degeaba
nu eşti poet până nu intri în sistem
şi nu eşti cu adevărat poet
până nu-l dai naibii de sistem
.
singurătatea şi moartea sunt perfect sinonime
(octavian soviany
despre în viziunea lui andrei ruse)

h1

Mai sunt vreo 200

January 6, 2009

cealaltă jumătate a unui paradox

iubeşte un singur cuvânt
din tot poemul ăsta de căcat
tată iar am folosit un cuvânt urât
să nu mă cerţi pentru lipsa de idei
ştiu că strofa asta e mai afoană decât mine
şi recunosc cu nonşalanţă:
acest poem nu va aduce nimic nou
.
ignoră toţi poeţii
ce’mi vor inghiţii cuvintele de vii
(ignoră’l şi pe tata!)
aşa cum îi ignor eu
pe urâţii ăia
de ţi’au iubit pe rând epitetele
învechite –ca părul tău auriu
sau tupeul de playboy al celor două pavilioane –
ei nu vor înţelege că în ochii tăi
nu strălucesc metafore
sunt doar clişee albastre
–trădătoarele! –
mi’au povestit toate idilele aşa că
–vrei să’ţi spun ceva –
muşcă’ţi buzele rujate cu venin
înainte să’mi mai spui ceva!
.
dar poemul ăsta pasional mă întrerupe
şi’mi urlă’n creieri
urăşte’mă de la coadă la cap!
nu ştie că sirena asta
are tălpi de copil
şi degete groase/pe care
le urăsc mai mult decât
toate rotunjimile adolescenţei
.
tu poţi să urăşti (dacă vrei)
neruşinarea
cu care am decis că sânii tăi
sunt infinitul
_________________________________
urăşte
şi iubeşte un singur cuvânt
cel mai frumos
aşa cum iubesc eu
pata aia urâtă
de pe braţul tău drept