10 grade cu minus

Sti…au inflorit ghiocei.
Capul lor plecat indica pace.
Iarna a plecat si nu se mai intoarce.
Pe langa asta, se aude si un cant
placut, ce-i drept, dar parca mohorat
cu fiecare cuvant fredonat in gand.

Eu…n’am de gand sa te ascult
fantomă a gandului nocturn.

Ai aparut cand ochi-mi erau atintiti
pe nepasarea si uitarea unei piese vechi
si-ai inceput sa strigi:”Sinucigas!”.
In gluma, evident(ai spus ca era mass),
nestiind ca eu m-am sinucis
demult cu soarta care ti-am prescris.

Si uite, am ajuns sa te urasc.
Caci tu mi-ai spus atat de natural
cum am murit si-apoi m-am reincarnat
si am primit tot ce-am visat
si-am inceput si fericirea s-o cunosc.

Si uite ca m-am reincarnat
doar pentru a simti cum oasele-mi ingheata,
doar pentru a simtit cum ochi-mi vineti rad
dupa atata pulbere si gheata
topita peste obrazu-mi aspru
si reuscat intr-un tarziu de vant.

Eu…n-am de gand sa te ascult
fantomă a gandului nocturn.
__________________________________________
Puerilitatea unor astfel de versuri ma fac sa ma simt uneori frustrat. In celelalte cazuri realizez cat de multe s-au schimbat in nici un an. Si asta e cu mult mai frustrant.

Advertisement