Ziceam…

Cand eram tanar. Ziceam ca voi fi altfel. Ca voi fi ceva. Ca voi scrie totul ca sa nu uit. Si ca viata imi va aduce de la sine povestea. Ziceam eu…

________________________________

Cand eram tanar ma vedeam pe mine:

ca omul de pe luna care paseste atunci cand toata lumea alearga sau

ca un actor cu privirea pierduta in ganduri blindate sau

ca un drogat care mai repede uita sa respire decat sa mai traga un fum sau

ca burtosul care intra in magazine cerand un pachet de tigari.

_________________________________________________

Si sa nu fie cu moartea. Sau cu impotenta. Sunt tanar, doamna! Dati’mi ceva mai usor. N’am copii. Nu’mi pasa ca ‘’dauneaza grav celor din jur’’. Acela sa mi-l dati. Sunt tanar, doamna…nu vreau pachetul care ma omoara. Sunt tanar, doamna, nu ma credeti?

__________________________________________________

Omul de pe luna ar fi sarit peste.

Actorul ar fi cerut alt rol.

Drogatul ar fi incercat si alte senzatii.

Burtosul ar fi fost mai prost.

(da’ droguri? droguri aveti?)

Eu as fi tipat. M-as fi luptat. M-as fi incapatanat, as fi fost mai orgolios. As fi injurat: fuck u and all that’s been trough! leave it( ziceam)! there’s nothing to be do. Nu, doamna. Eu nu mi-as fi dat viata peste cap pentru dumneata. Nu mi-as fi dat viata peste cap pentru o vanzatoare de tigari cu ochi de gheata si aripi de regina. Eu v-as fi cerut doar un alt pachet…ceva mai usor pentru constiinta mea si asa prea incarcata. Nu eu…eu nu v-as fi tinut minte. Oricum:

imi va fi diferita…

imi va fi diferita ca o pustoaica ce iubeste flori subtiri si baieti fara ochi.

________________________________

Cum altfel? Ziceam eu atunci…

Advertisement