15 grade

Reversul v3*

ce ciudate imi par acum umbrele

ce mi-au purtat pantofii negri in trecut

cand tu uitasesi( pentru prima data) ca exist

mai departe de centrul cercului frant

unde varful genei tale nu mai e albastru

cand a fost pentru prima data

cand ceva ( orice) a fost altfel

ma pierdusem prin gropile

ce-mi zguduie si acum trupul zi de zi

pe strazi launtrice( sau era laturalnice?)

de-un negru ce sigur nimeni nu il uita

dar cu pasii lor striviti de ultimele flori(?)

si cand in sfarsit m-am gasit

nu am putut crede ca sunt atata de pierdut

si nu contest

ma voi regasi de multe ori fara a ma pierde

caci nimeni nu mi-a indicat drumul corect

mai mult decat in pancarte mazgalite

acum nu mai sunt nici la capatul lumii

nici la inceputul ei

si nici o logica matematica nu ma va situa in interval

ma simt nevoit atunci sa ma pierd

pentru a ma regasi pe lista disparutilor

acolo unde e acum ceva( orice) care a fost altfel

cu toate ca as vrea sa ma opresc la orice( altceva)

apoi sunt nevoit sa recunosc

nu am facut nici un progres

si maine nu va fi altfel( oricum)

_______________________________________

*cand eu uitasem( pentru prima data) ca existi.

spuneam atunci ca am descoperit ce inseamna poezie…inseamna gandurile sincere asternute in cel mai simplu mod, fara semne si reguli. astea nu sunt sincere. semnele si regulile sunt pretexte pentru a minti…rastalmaciri 🙂 asta inseamna poezie…cuvintele asa cum se nasc ele. niciunde altundeva in viata nu merge asa, decat aici.

Advertisement