Carligelor, cu multumiri…

tot unor prieteni temporari.(oare?)

albastru. uitare.

vise. (doar vise)

mai intai a fost cuvantul ,

imi spunea

cineva, candva.

un ipocrit mi-ar spune:

mai intai a fost apa.

apa, singura, albastra si perfecta

curgand in…unde?

in uitare, mi-as raspunde singur

( daca mi-as aduce aminte).

albastrul apei- o eternitate

scursa in marea noastra de uitare.

____________________

doar clipa, eterna

o putem simti;

nu un suras, nu o imbratisare,

nu un zambet, doua,

un sarut, cinci.

____________________

doar clipa, eterna

asemeni unei carti ce se sfarseste

cu primul cuvant

si el nescris.

asemeni lui dumnezeu.

🙂

albastru. uitare.

Dumnezeu.

vise. (doar vise)

Advertisement