h1

Boulevard of broken dreams

November 15, 2008

My shadow’s the only one that walks beside me
My shallow heart’s the only thing that’s beating…


Noaptea patrunsese fiecare straduta a municipiului. Nu mai era loc de nimic printre blocurile afumate, chioscurile de ziare,ganduri negre si pasi aruncati la intamplare. Iesind din incinta scolii,nu-si putea da seama daca era singur pe strada. Ochii ii jucau o festa si intunericul se transforma intr-o zi insorita de mai.In locul fantomelor apareau copii traversand zebra in urma invatatoarelor. Mirosul painii proaspete de Kennan ii dadea acelasi fior ca atunci cand descoperea prima data covrigii la trei mii de lei bucata. Scoala nu avea termopane si copacii nu erau cheliti. Era mai frumos asa,cu multe frunze umbrind sala sa de clasa.Isi amintea cat de mult il epuizase soarele in ultimul an din scoala generala. Copii traversasera strada inaintea sa. Se recunostea printre ei cu ghiozdanul pe jumatate desfacut, geaca groasa aproape tarata dupa el,cu caciula pusa aievea si cu moturile atarnandu-i peste ochi. Doar o poza,atat putea suporta imaginatia lui precara. Pe drumul de langa brutarie se reflectau inca mii de pasi pe care picioarele sale i-ar fi urmat asa cum obisnuisera ani de zile. Pe drumul de langa brutarie isi cunoscuse prietenul. Cel pentru care revenise acum,in timpul vacantei de iarna,acolo unde isi petrecuse atat de multe ore din copilaria tarzie. Se gandea acum la Razvan si la cat de mult se schimbasera amandoi. Felinarele triste si piata parasita ii conduceau gandurile si pasii. Ca in acele zile in care rasul lor juvenil injunghia sfanta liniste a seriilor de iarna. Cu cat inainta spre farmacie,cu atat isi aducea aminte de fiecare drum pe care il facuse. Constata ca erau atat de multe variante,unele strabatute regulat,altele ocazional. Si mai erau cele pe care nu se aventurase niciodata. Nu avea nici acum curaj sa o faca. Defapt stia dinainte pe unde va merge,desi nu se gandise serios la asta. Singura intersectie adevarata a orasului aparea in fata sa asemeni luminii de la capatul tunelui. Si de ce? Cand acolo se afla doar inceputul aceluiasi bulevard unde mii de ochi se intalneau in fiecare secunda,mii de priviri acuzative se loveau de zidurile verzi ale magazinelor cu preturi exagerate.

Nu stia de ce va merge tocmai pe bulevard. Ura bulevardul si tot ce tinea de el. Ura ,,feţele vesele” ce nu puteau ascunde decat vise daramate. Ura si pe cei carora le spunea ,,boi”si ,,lipitori”printr-o analogie ce ii devenise deja banala. Ura magazinele cu marfa proasta. Ura Cinema-ul care nu mai rula de cativa ani. Ura EMI Electronics pentru ca vanzatorii erau mereu ocupati.Ura bicicletele expuse langa pentru ca…nu stia de ce. Poate pentru ca se aflau pe bulevard.Ii placea Fuji Films pentru ca oamenii de acolo chiar lucrau repede. Si bine.

Cand ajunse in fata primariei incepu sa ninga. Sau poate doar atunci si-a dat seama. Din fata primariei luase cateva luni autobuzul catre liceu. Pana cand statia se mutase. In urmatoarele secunde intrase in vartejul bulevardului. Nu se mai putea intoarce. Si asa isi daduse seama ca mergea pe contrasens. Oare observa cineva? Ar fi vrut sa fie doar o fantoma. Sau sa mearga pe deasupra lor. Sa nu fie nevoit sa primeasca sageti. Nici sa se incarce cu vise spulberate. Oare ceilalti stiau ca el ii simte…ii cunoaste pe fiecare? Le citea cele mai ascunse ganduri. Caci ochii lor erau o carte deschisa,dar nimeni din cei ce erau acolo nu putea sa vada asta. Fiecare isi avea propriile ganduri negre. Toti zambeau,radeau prosteste la glume murdare. Se credeau superiori si nu isi dadeau seama ca au cazut,ca toata superioritatea lor e doar o iluzie.

Ajungand la Prometeu era inevitabila intalnirea cu fosti colegi. De data aceasta erau doar colege. Doar doua. Se salutara ca si cum ar fi fost prieteni de o viata. Tot un fraier ai ramas. Tot o lipitoare esti… Tot cu geaca de anul trecut umbli. Iar etalezi plagiaturi de firme mari. Mereu ai avut carpe cu semnatura. Si tot odata la trei luni de tunzi. Cine si-a bagat mana in capul tau? Eu n-as avea atata curaj… Privirile lor erau intr-o antiteza totala cu vobele. El crescuse. Ea se maturizase. El cunoscuse lumea. Ea cunoscuse suferinta. El era un visator. Ea traia viata la maxim. Complimente si jigniri. Realitatea nu ar fi putut fi construita cu vorbele lor. Si poate nici cu gandurile…

Isi continua drumul. Regasii cativa prieteni. Unii pareau satuli de lumea in care intrasera. Il implorau sa ii scoata de acolo. Sau sa se fereasca. Altii erau abia la inceput. Credeau ca au devenit mai puternici,mai reali. Altii,asemeni colegei sale,erau consacrati. Cunosteau lumea si o stapaneau. Stiau ca altfel nu ar putea traii si profitau de beneficiile pe care le aveau in acea lume a viselor spulberate. Iar el…el ajunsese la capatul bulevardului. Saluta sfios pe unul dintre cunoscuti. Ba !Unde mergi? Pe drum. Aaa? Ce? Ahaa…Isi continua drumul. Il cunostea pe curajosul ,,Fat-Frumos”ce indraznise sa ii tulbure gandurile. Se simtise ofensat de privirea lui,dar isi continua drumul. Stia ca nu are sa il urmeze,oricat de fioros il facea expresia fetei si mersul curajos. Si apoi…mai avea doar o scara de urcat si era ,,acasa”.Salvat.Ramanea doar cu urmele unei alte experiente nereusite…

I don’t wanna be on that Boulevard of broken dreams…

_____________________________________________________________________________

am scris asta cu un an in urma inspirat de un drum de seara prin minunatul meu oras. cred ca e cea mai veche scriere pe care am salvat-o. prima din sectiunea NonDiez 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: